Gânduri de sfârșit... de INDUCAS!

Au trecut mai multe luni de cand scriam primul articol pe blog despre comunitatea INDUCAS. Pentru mine aceste luni au fost o adevărată provocare și am avut ocazia să cunosc alte cadre ddiactice care au aceeași probleme ca și mine...
Acum că am ajuns aproape de final, trag linie și încep să mă gândesc care au fost așteptările mele și câte s-au realizat pe pacursul acestor luni! S-au propus teme de discuții și am vazut multiple puncte de vedere pertinente, puncte de vedere cu care am fost sau nu de acord, am citit despre experiențe de început de carieră didactică fericite și mai puțin fericite, am avut ocazia să învăț din exemplele prezentate de alți colegi..Am incredere in debutanți ca rezultatele vor fi dintre cele mai bune și, cel mai important, direct proportionale cu munca depusă..

” Un final de drum...însemnă un nou început – „În sfârșit am ajuns!” este ceea ce vreau să exclam, dar în acelasi timp, mă bucur  de călătoria de care am avut parte, alături de  profesori dornici de învățat...mentori sau debutanți.

INDUCAS-Evaluarea în învățământul preșcolar

Evaluarea reprezintă un act didactic complex, integrat demersului diactic, prin care se urmăreşte măsurarea cantităţii cunoştinţelor dobândite, valoarea performanţele şi eficienţa acestora la un moment dat, oferind soluţii pentru perfecţionare a actului didactic. Ausubel considera că, evaluarea ”este punctul final într-o succesiune de evenimente”, care cuprinde următorii paşi:

a)Stabilirea scopurilor pedagogice, prin prisma comportamentului dezirabil al elevilor,

b) Proiectarea şi executarea programului de realizare a scopurilor propuse,

c) Măsurarea rezultatelor aplicării programei,

d) Evaluarea rezultatelor.

A evalua reprezintă actul prin care se  determină măsura în care obiectivele propuse au fost atinse, eficienţa metodelor de predare – învăţare. Cu toate că toate cadrele didactice se încred în onestitatea proprie în ceea ce priveşte evaluarea,  G de Landsheere observa că un profesor ”trebuie mereu să ştie ce succes a avut actul didactic pe care îl organizează”(1975).

În acest mod, prin intermediul evaluării, profesorul pentru învățământ preșcolar poate identifica ceea ce au acumulat preşcolarii, ce lacune există în pregătirea acestora, care sunt posibilităţile şi ritmurile proprii de învăţare, interesele copiilor. În ceea ce îl priveşte pe copilul preșcolar, scopul principal al evaluării este acela de a observa şi determina tendinţele acestuia de învăţare, ajutându-l să-şi cunoască şi să-şi dezvolte aptitudinile, formându-i deprinderi de muncă independentă.

Sintetizând aceste note definitorii, prof. I. T. Radu defineşte evaluarea ca fiind : „procesul menit să măsoare şi să aprecieze valoarea rezultatelor sistemului de educaţie sau a unei părţi a acestuia, eficacitatea resurselor, a condiţiilor şi a operaţiilor folosite în desfăşurarea activităţilor, prin compararea rezultatelor cu obiectivele propuse, în vederea luării deciziilor privind ameliorarea în etapele următoare.” ( 1981)

În concluzie, prin intermediul evaluării nu realizează doar o simplă constatare a rezultatelor, ci şi analizează procesul care le-a produs.

INDUCAS  

Comunicarea familie – educatoare, un aspect esenţial în educarea copilului

Familia este primul factor educativ în viaţa copilului, familia este prima care influenţează dezvoltarea copilului şi îşi pune amprenta pe întreaga sa personalitate. Primele valori sociale sunt transmise de familie: „înainte de a beneficia de educaţia instituţionalizată, copilul învaţă în familie”.

Comunicarea între cei doi actori ai educației rezolvă aproape orice fel de problemă. Când părintele se interesează constant de evoluţia copilului său, îi va fi mai uşor să identifice punctele slabe ale propriului copil şi să-l ajute să-şi depăşească greutăţile de înţelegere. Se pot cere sugestii educatoarei pentru activităţile care se pot desfăşura în timpul liber cu copilul, astfel încât să-şi dezvolte anumite capacităţi care să îl ajute atât la grădiniţă, cât şi în viaţa de zi cu zi.

Părinţii trebuie puşi mereu în temă cu progresul pe care îl fac copiii. E esenţial să discute în primul rând cu educatoarea, deoarece ea este cea care îl are pe copil în grijă în timpul în care se află la grădiniţă. 

Este foarte important ca relaţia dintre părinte şi educatoare să aibă un aspect pozitiv pentru buna dezvoltare a copilului. Iată cateva ”sfaturi” pentru o bună comunicare educatoare – părinte – copil:

• Copilul trebuie lăsat să-şi dezvolte propria relaţie cu educatoarea. Contactul cu educatoarea este unul dintre primele şi cele mai importante contacte pe care un copil îl are cu o persoană adultă; 
• E bine să i se explice copilului că nicio situaţie e numai în alb şi negru. De fiecare dată când povesteşte ceva negativ de la grădiniţă, el ar trebui încurajat să spuna şi un lucru bun care i s-a întâmplat. Astfel, părintele va recăpăta o perspectivă mai amplă asupra situaţiei şi îl va învăţa pecopil să vadă şi lucrurile pozitive;
• Relaţiile sunt construite pe baza unui parteneriat bazat pe comunicare, în care există respect reciproc şi toate părţile au de câştigat.

Este evident că părinţii şi profesorii impărtăşesc o responsabilitate uriaşă. O bună comunicare între ei este esenţială succesului, în scopul motivării copiilor pentru învăţare şi al creşterii interesului lor în această direcţie.

Comunicarea între cele doua categorii implicate nu trebie să fie limitată( luăm în considerare familia lărgită :bunicii, unchii, mătuşile, etc.).

Beneficii ale comunicării: 

Părinţi:

• Să discute cu educatoarele copiilor lor. Să stabilească o relaţie adecvată cu ele. Să conştientizeze că fiecare are de învăţat de la celălalt.
• Să participe la evenimentele derulate  din grădiniţă. Implicarea în activități  non-formale, activități pe ateliere, etc.-oferă şansa de a le cunoaşte pe educatoarele copilului lor. Mai mult de atat, copilul va fi foarte mândru când părinţii săi merg la grădiniţă.
• Să discute permanent cu copilul despre ce se întâmplă la grădiniţă. 
• Să creeze acasă un mediu bun de învăţare. Să sprijine învăţarea, prin desfăşurarea de activităţi zilnice cu copilul. 
• Să ceară şi sfatul educatoarelor. Acestea ştiu multe despre dezvoltarea copilului şi îşi petrec mult timp cu el.
• Să le ofere informaţii utile educatoarelor. Schimbarea condiţiilor familiale, cum ar fi divorţul, boala părinţilor sau chiar moartea unui animal preferat pot determina tulburări de concentrare în învăţare. 

Părinţi şi educatoare:

• Să aibă expectaţii realiste de la copii 
• Să-i ajute pe copii să îşi planifice activităţile şi să le dezvolte interesul în diverse domenii
• Să se angajeze în discuţii unii cu alţii personal când există probleme, dar şi când apar aspecte bune.
• Să utilizeze mijloacele online, rapide în vederea comunicării cu părinţii 
• Fiecare să elaboreze o listă cu întrebări şi să o prezinte. 
• Fiecare să încerce să ofere oportunităţi de învăţare. 

Educatoare:

• Să menţină fluxul comunicaţional pozitiv. Să trimită însemnari părintelui, prin care acesta este înştiinţat în legătură cu activităţile grupei.
• Să înveţe despre cultura, viaţa, locul de muncă al celor din familii, pentru a realiza impactul tuturor acestora asupra copiilor. Să fie receptivi la alţi membri ai familiei sau prieteni apropiaţi ai acestora, care sunt interesaţi de educaţia copiilor.
• Să explice clar politica de stabilire a regulilor clasei.
• Să descrie părinţilor modul în care vor fi împlinite obiectivele educative propuse.
• Să spună fiecărui părinte ceva special despre copilul său, astfel încât acesta să înteleagă motivele pentru care profesorul crede ca cel mic va avea succes.
• Să caute seminarii de dezvoltare profesională sau literatură despre modul în care pot fi contactaţi părinţii. Să ceară directorului sau Consililului grădiniţei să furnizeze instruire iniţială în domeniul implicării părinţilor în şcoală, precum şi cea referitoare la rolurile educatorilor.
• Să-i ajute pe părinţi să înţeleagă importanţa sprijinului lor. Să mulţumească acestora pentru implicare şi să explice care vor fi avantajele acţiunilor lor pentru copil şi pentru grădiniţă.

O legătură deosebită între educatoare şi părinţi va duce la o relaţie deosebită între copii şi educatoare. 

Bibliografie: 

1. Cucoş, C. (coord.) Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. Iaşi, Editura Polirom, (2009) 

2. Dumitrana, M., Copilul, familia şi grădiniţa. Iaşi: Editura Compania, (2000) 

3.  *** Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Împreună pentru copii: grădiniţa şi comunitatea. Modul general pentru personalul grădiniţei, Bucureşti, (2008)

Calitățile profesorului mentor-INDUCAS

Un mentor ar trebui să aibă competențele personale și profesionale necesare pentru a răspunde nevoilor cadrelor didactice debutante și de a crea o relație personală și profesională cu aceștia. Mentorul ideal este o persoană care ar trebui următoarele calități:
a) competență și experiență profesională (un profesor  bine pregătit profesional, bun manager al clasei, care se simte confortabil în funcția de profesor, care cunoaște politicile și procedurile din domeniul educațional, colaborează bine cu elevii, părinții,colegii, are disponibilitate  pentru învățarea pe parcursul întregii vieți);
b) atitudinea și caracterul (model pentru alte cadre didactice, dedicat profesiei didactice, disponibilitate pentru a face schimb de informații și de idei cu ceilalți colegi, flexibil, deschis la minte, umor, optimism și gândire pozitivă);
c) abilități de comunicare de ordin superior (este capabil să elaboreze strategii eficiente de instruire și evaluare, să comunice eficient prin conversație euristică, vorbire clară și eficientă, să ofere feed-back prin în mod pozitiv și productiv, să ofere încurajare emoțională și morală, să utilizeze e-mail și alte mijloace moderne de comunicare modernă în mod eficient, să dovedească entuziasm, pasiune pentru predare, discreție și confidențialitate);
d) abilități interpersonale (este capabil să dovedească empatie, modestie, să fie ușor abordabil, să comunice ușor cu cei din jur, să mențină o relație profesională de încredere, să manifeste atenție față de problemele politice, de discriminare, multiculturalitate și diversitate, să inspire o atmosferă de calm și siguranță);
e) abilităţi de planificare şi cercetare (este capabil să identifice şi să definirească nevoile şi resursele, să colecteze informaţii, să elaboreze şi să implementeze proiecte, să dezvolte strategii).
f) abilități digitale pentru integrarea mijloacelor moderne de predare în procesul instructiv-educativ.


Preluat : https://iteach.ro/experientedidactice/dezvoltare-profesionala-mentorat-si-coaching

INDUCAS- Proiectarea didactică în învățământul preșcolar

Proiectarea activității didactice este determinată de cerința creșterii calității și eficienței instruirii. Orice activitate trebuie să fie eficientă și este cu atât mai eficientă cu cât este proiectată mai bine. Proiectarea activității didactice reprezintă un ansamblu de procese și operații de anticipare a acesteia. I se asigură un caracter sistematic, rațional .

- procesul deliberativ de fixare mentală a pașilor ce vor fi parcurși în realizarea instrucției și educației;

- un demers de anticipare a obiectivelor conținuturilor, metodelor și mijloacele de învățare, a instrumentelor de evaluare și a relațiilor ce se stabilesc între toate aceste elemente.

În conducerea desfășurării activităților instructiv-educative din grădiniță, profesorul exercită mai multe funcții:

- orientarea și planificarea activităților instructiv-educative:

• se începe cu studiul resurselor umane, materiale, al programelor școlare și al mijloacelor de învățământ;

• precizarea obiectivelor și a conținuturilor;

• se aleg apoi strategiile didactice, metodele, mijloacele de învățare, formele de activitate cu copiii și instrumentele de evaluare.

- conceperea și desfășurarea metodică a activităților în concordanță cu obiectivele vizate;

- dirijarea proceselor de predare-învățare-evaluare:

• dirijarea directă a proceselor de predare se obține folosind metodelor de comunicare expozitive și interogative;

• dirijarea indirectă presupune folosirea parțială a metodelor interogative și, pe scară largă, a metodelor activ–participative (euristice);

• dirijarea euristică dezvoltă la copii creativitatea și îi ajută să redescopere noi adevăruri prin efort propriu de gândire.

- reglarea procesului de învățarea pe bază de feed-back:

• feed-back-ul are funcția de control, de reglare și autoreglare;

• profesorul poate regla din mers predarea și învățarea; profesorul poate să ia microdecizii în scopul optimizării procesului predare-învățare-evaluare mergând până la o reproiectarea a instruirii.

- controlul și evaluarea activităților de învățarea a copiilor:

• prin metode de control și evaluare.

- optimizarea, ameliorarea și inovarea procesului de predare-învățare-evaluare; optimizarea se realizează prin:

• precizarea obiectivelor pedagogice;

• structurarea logică a conținutului;

• adecvarea conținutului la nivelul de înțelegere al copiilor;

• folosirea mijloacelor moderne de învățământ;

• folosirea metodelor activ–participative;

•eficacitatea procesului de învățământ crește atunci când profesorul comunică copiilor obiectivele, îi motivează, îi determină să participe activ la activitate;

- evaluarea și autoevaluarea activităților instructiv–educative:

• evaluarea este realizată prin asistență la activitate, rapoarte de activitate, situații statistice privind rezultatele și progresul copiilor.

Activități posibile de realizat mentor-debutant -INDUCAS

Activități posibile de realizat mentor-debutant pe parcursul unui an școlar

            Data: 15-20 august, la două săptămâni înainte de începerea anului şcolar

Faza: anticipare

Activităţi posibile: - telefon sau scrisoare pentru contactul informal

       - întâlnire informală

       - prezentare informală a cadrului de desfăşurare a activităţii viitoare

            Data: 20-31august, o săptămână înainte de începerea anului şcolar

Faza: anticipare

Activităţi posibile: - prezentarea şcolii /orarului şi a politicii şcolii privitoare la activităţile de                    învăţare în cadrul diverselor discipline

        - începerea unei relaţii de dezvoltare profesională bazată pe încredere şi colaborare

      - orarul întâlnirilor de lucru

Data: septembrie, prima zi de şcoală

            Faza: anticipare

Activităţi posibile: introducere în activităţile şcolii

            Data: septembrie, după 1-2 săptămâni de şcoală

            Faza: anticipare

            Activităţi posibile: - rezolvare de probleme apărute, legate de dificultăţile apărute, sprijin pentru formularea obiectivelor aferente activităţilor ce vor urma;

           

            Data: septembrie - octombrie

            Faza: anticipare spre supravieţuire

            Activităţi posibile: - începerea lucrului la planul de dezvoltare profesională

            Data:  octombrie

            Faza: supravieţuire

            Activităţi posibile: - întâlniri cu mentorul sau alţi profesori cu experienţă pentru a discuta tehnici de economisire a timpului

                                    - furnizarea unei game largi de strategii didactice prin:

a)  frecventarea unui curs de perfecţionare adecvat;

b) observarea unor practici eficiente la mai mulţi colegi cu experienţă.

            Data: noiembrie

            Faza: deziluzie

            Activităţi posibile: - schimb de experienţă şi soluţii cu mentorul sau alţi profesori cu experienţă din şcoală

                                            - discuţii de susţinere

Data: noiembrie

            Faza: deziluzie

            Activităţi posibile: - participarea la consilii profesorale, workshop-uri, activitatea metodică din şcoală

                                             - întâlniri pentru rezolvarea problemelor

            Data: decembrie

            Faza: deziluzie

            Activităţi posibile: - discuţii privind probleme apărute

         - explicaţii privind evaluarea elevilor şi raportarea rezultatelor către părinţi

        - sărbătorirea aspectelor de succes

            Data: ianuarie

            Faza: revenire/revigorare

            Activităţi posibile: - reconsiderarea planului de dezvoltare profesională

                           - stabilirea obiectivelor semestrului al II-lea

                                             - concluzii cu privire la evaluare                 

           

Data: februarie

            Faza: revenire/revigorare

            Activităţi posibile:    - oferirea de oportunităţi de participare la cursuri de perfecţionare

-        predare în echipă

-        discuţii privind performanţele elevilor

            Data: martie

            Faza: revenire/revigorare

            Activităţi posibile: - analiza performanţelor elevilor şi explorarea relaţiilor cauză-efect

        - furnizarea de informaţii, explicaţii pentru performanţele elevilor şi pentru şedinţele părinţi-elevi

            Data: aprilie

            Faza: revenire/revigorare spre reflecţie

            Activităţi posibile: - discuţii pe marginea activităţilor şcolare şi extraşcolare

                                      - analiza progreselor privind dezvoltarea profesională

            Data: mai

            Faza: revenire/revigorare spre reflecţie

            Activităţi posibile: - identificarea succeselor

- facilitarea conexiunilor dintre stadiile de învăţare parcurse şi deciziile viitoare privind învăţarea

                           - verificarea finală a rapoartelor şi a explicaţiilor pentru părinţi

                      

Data: iunie

            Faza: anticipare

            Activităţi posibile: - sărbătorirea realizărilor

                           - înregistrarea performanţelor elevilor

                          - reflecţia şi identificarea obiectivelor activităţilor viitoare

Profesorul mentor-formare INDUCAS

În procesul de formare al mentorilor, accentul ar trebui să fie pus pe o comunicare deschisă; capacitatea de a oferi un feed-back constructiv; capacitatea de a rezolva probleme legate de procesul de predare-învățare-evaluare, probleme de inserție socio-afectivă în cadrul unității școlare, probleme legale; capacitatea de a coopera cu alți mentori din alte unități școlare; capacitatea de a oferi modele de autoevaluare , îmbunătățindu-și permanent propriile competențe.
Un mentor ar trebui să fie un cadru didactic care furnizează asistență și suport cadrelor didactice debutante sau studenților, pe parcursul primilor ani de activitate în cadrul sistemului de învățământ.