INDUCAS  

Comunicarea familie – educatoare, un aspect esenţial în educarea copilului

Familia este primul factor educativ în viaţa copilului, familia este prima care influenţează dezvoltarea copilului şi îşi pune amprenta pe întreaga sa personalitate. Primele valori sociale sunt transmise de familie: „înainte de a beneficia de educaţia instituţionalizată, copilul învaţă în familie”.

Comunicarea între cei doi actori ai educației rezolvă aproape orice fel de problemă. Când părintele se interesează constant de evoluţia copilului său, îi va fi mai uşor să identifice punctele slabe ale propriului copil şi să-l ajute să-şi depăşească greutăţile de înţelegere. Se pot cere sugestii educatoarei pentru activităţile care se pot desfăşura în timpul liber cu copilul, astfel încât să-şi dezvolte anumite capacităţi care să îl ajute atât la grădiniţă, cât şi în viaţa de zi cu zi.

Părinţii trebuie puşi mereu în temă cu progresul pe care îl fac copiii. E esenţial să discute în primul rând cu educatoarea, deoarece ea este cea care îl are pe copil în grijă în timpul în care se află la grădiniţă. 

Este foarte important ca relaţia dintre părinte şi educatoare să aibă un aspect pozitiv pentru buna dezvoltare a copilului. Iată cateva ”sfaturi” pentru o bună comunicare educatoare – părinte – copil:

• Copilul trebuie lăsat să-şi dezvolte propria relaţie cu educatoarea. Contactul cu educatoarea este unul dintre primele şi cele mai importante contacte pe care un copil îl are cu o persoană adultă; 
• E bine să i se explice copilului că nicio situaţie e numai în alb şi negru. De fiecare dată când povesteşte ceva negativ de la grădiniţă, el ar trebui încurajat să spuna şi un lucru bun care i s-a întâmplat. Astfel, părintele va recăpăta o perspectivă mai amplă asupra situaţiei şi îl va învăţa pecopil să vadă şi lucrurile pozitive;
• Relaţiile sunt construite pe baza unui parteneriat bazat pe comunicare, în care există respect reciproc şi toate părţile au de câştigat.

Este evident că părinţii şi profesorii impărtăşesc o responsabilitate uriaşă. O bună comunicare între ei este esenţială succesului, în scopul motivării copiilor pentru învăţare şi al creşterii interesului lor în această direcţie.

Comunicarea între cele doua categorii implicate nu trebie să fie limitată( luăm în considerare familia lărgită :bunicii, unchii, mătuşile, etc.).

Beneficii ale comunicării: 

Părinţi:

• Să discute cu educatoarele copiilor lor. Să stabilească o relaţie adecvată cu ele. Să conştientizeze că fiecare are de învăţat de la celălalt.
• Să participe la evenimentele derulate  din grădiniţă. Implicarea în activități  non-formale, activități pe ateliere, etc.-oferă şansa de a le cunoaşte pe educatoarele copilului lor. Mai mult de atat, copilul va fi foarte mândru când părinţii săi merg la grădiniţă.
• Să discute permanent cu copilul despre ce se întâmplă la grădiniţă. 
• Să creeze acasă un mediu bun de învăţare. Să sprijine învăţarea, prin desfăşurarea de activităţi zilnice cu copilul. 
• Să ceară şi sfatul educatoarelor. Acestea ştiu multe despre dezvoltarea copilului şi îşi petrec mult timp cu el.
• Să le ofere informaţii utile educatoarelor. Schimbarea condiţiilor familiale, cum ar fi divorţul, boala părinţilor sau chiar moartea unui animal preferat pot determina tulburări de concentrare în învăţare. 

Părinţi şi educatoare:

• Să aibă expectaţii realiste de la copii 
• Să-i ajute pe copii să îşi planifice activităţile şi să le dezvolte interesul în diverse domenii
• Să se angajeze în discuţii unii cu alţii personal când există probleme, dar şi când apar aspecte bune.
• Să utilizeze mijloacele online, rapide în vederea comunicării cu părinţii 
• Fiecare să elaboreze o listă cu întrebări şi să o prezinte. 
• Fiecare să încerce să ofere oportunităţi de învăţare. 

Educatoare:

• Să menţină fluxul comunicaţional pozitiv. Să trimită însemnari părintelui, prin care acesta este înştiinţat în legătură cu activităţile grupei.
• Să înveţe despre cultura, viaţa, locul de muncă al celor din familii, pentru a realiza impactul tuturor acestora asupra copiilor. Să fie receptivi la alţi membri ai familiei sau prieteni apropiaţi ai acestora, care sunt interesaţi de educaţia copiilor.
• Să explice clar politica de stabilire a regulilor clasei.
• Să descrie părinţilor modul în care vor fi împlinite obiectivele educative propuse.
• Să spună fiecărui părinte ceva special despre copilul său, astfel încât acesta să înteleagă motivele pentru care profesorul crede ca cel mic va avea succes.
• Să caute seminarii de dezvoltare profesională sau literatură despre modul în care pot fi contactaţi părinţii. Să ceară directorului sau Consililului grădiniţei să furnizeze instruire iniţială în domeniul implicării părinţilor în şcoală, precum şi cea referitoare la rolurile educatorilor.
• Să-i ajute pe părinţi să înţeleagă importanţa sprijinului lor. Să mulţumească acestora pentru implicare şi să explice care vor fi avantajele acţiunilor lor pentru copil şi pentru grădiniţă.

O legătură deosebită între educatoare şi părinţi va duce la o relaţie deosebită între copii şi educatoare. 

Bibliografie: 

1. Cucoş, C. (coord.) Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. Iaşi, Editura Polirom, (2009) 

2. Dumitrana, M., Copilul, familia şi grădiniţa. Iaşi: Editura Compania, (2000) 

3.  *** Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Împreună pentru copii: grădiniţa şi comunitatea. Modul general pentru personalul grădiniţei, Bucureşti, (2008)